Vama...eterna Vama

Apuc abia acum, dupa o saptamana destul de agitata si in care a trebuit sa ma refac, sa "consemnez" revenirea mea in Vama dupa ce vara trecuta nu am avut parte de prea multe week-end-uri de destrabalare.
Cum am plecat: cu cateva saptamani inainte apucasem sa promit prietenei mele Monia ca ne petrecem week-end-ul 6-8 iunie in Vama "ca pe vremuri", cu "retete" (n.b. o combinatie letala de vodka cu suc de portocale), dans pe nisip, Boleroul la rasarit, shubereki, clatite mancate la botul calului...si tot ce inseamna Vama. Intre timp am fost anuntata lunea de dinaintea plecarii ca avem nunta in familie si ca sub nicio forma nu pot lipsi pentru ca "fac familionul de ras"... Ma aflam deci intr-o dilema: obligatiile de familie si cheful de distractie. Toata lumea ar zice, ce obligatii de familie??? nu te duci si gata...Eh, nu e chiar atat de simplu cand provii dintr-o familie de machedoni, unde traditia e traditie, familia e familie, si indiferent cat de mult ne injuram in restul timpului, la nunti, botezuri, inmormantari si alte evenimente culturale de acest gen, NU SE POATE LIPSI! (voi reveni cu un post ulterior despre cum a fost nunta, nu de alta dar se cere acest lucru, macar pentru impresia artistico-etnografico-sociologico-culturala...)
Si deci o sun pe Monia sa-i dau vestea cea trista si anume ca nu pot pleca, pentru ca simbata trebuie sa particip la momentul istoric in care vara-mea pe care n-am vazut-o in viatza mea si nu o cunosc isi pune pirostriile... Ma asteptam la tot felul de invective, si o morala despre cat de neserioasa sunt si ca e a nustiu cata oara cand ii fac faza asta si ii dau tzeapa...Cand colo, Monia, spirit practic prin excelenta, imi zice: Vino vineri seara si pleci simbata inapoi la Bucuresti ca sa ajungi la nunta. Si asa am facut!

Plecarea propriu-zisa: Vine si ziua de vineri, la birou cam trist si fara chef de munca...nu-mi statea gandul decat la seara pe care o s-o petrec pe plaja de la Mitocanu'. Stabilisem ca plecam pe la un 6.30 - 7 seara. Gasca era compusa din Monia, Vali (viitorul ei sot), Mickey (sotul unei alte prietene de-a noastra care era placata la Madrid pentru week-end) si eu... Mikey, nu mai fusese niciodata in Vama, si toata saptamana primise feed back-uri negative de la oameni pretiosi pentru care singura distractie posibil de conceput si politically corecta este Bamboo!!! (bleah!!!) Evident ca nu ne-am putut tine de program si am plecat pe la 9 din Bucuresti...dar asta era tot ca sa ne respectam vechile tabieturi de a ajunge in Vama pe la un 12 noaptea.

Cum a decurs seara: Pai... ca de obicei! Am ajuns intr-o vama destul de pustie, cu cativa oameni pierduti pe strada principala, doar cateva terase deschise... un peisaj oarecum dezolant... La suberek era inchis, la clatite de asemenea, hamsii nu am vazut... si a incoltit atunci teama, ca Vama nu mai e Vama...
Am parcat masina pe langa farmacie si ne-am indreptat spre Mitocanu' ... si... si... am patruns in "spiritul Vamei"... Aceasi terasa de ani de zile, aceasi muzica misto, aceleasi personaje pestritze, aceleasi pahare de plastic umplute cu amestecuri "miraculoase" care iti iau ca prin farmec orice problema si o transforma intr-o infinita si dulce nepasare... Si am inceput sa ne "incalzim" cu o retzeta... dupa care am inceput sa ne zbenguim pe ritm (sau mai putin pe el si mai mult in afara ritmului ;-)) am socializat cu vecinii de patratica de plaja care beau si ei si se dixtrau... Am regasit cunostiinte de Vama ...si am fost scapata de sub ochii protectori ai prietenilor si am fugit cu unu' la bar...
Dupa trei sau patru tequila, eram ca o floricica... Iubeam pe toata lumea, ma simteam ca si cum aveam din nou 18 ani si lumea era a mea.
Am facut poze cu un hipopotam sau elefant albastru! Am baut dintr-o cana de metal pe care o avea un baiat cu bereta de marinar in mana... M-am intalnit cu Dorian si l-am felicitat pentru proiectul muzical super misto pe care tocmai il ascultasem inainte de-a pleca in Vama, nu stiu ce a inteles el pentru ca ma indoiesc ca eram prea coerenta si nici nu mai mi-aduc aminte cand a disparut...
Si next thing...sunt in pat, imbracata ca in seara precedent, este lumina afara, telefonul meu suna, camera imi este necunoscuta...si ma doare capul foarte foarte tare...
Raspund cu greu la telefon: unul dintre nenumaratii mei veri care ma intraba daca vin la nunta si daca pot sa-l iau sipe el cu masina...ii spun ca sunt la mare, ca dorm si ca nu merg cu masina la nunta...si inchid...
Ma uit in jur, il vad pe Mikey care doarme pe canapea... si incet incet incep sa-mi aduc aminte aminte de seara pecedenta... IAR AM COMIS-O! Iar m-am pus in cap si am fost "ca o servitoare"... DAR CE BINE A FOST! CE FRUMOS A FOST! Chiar daca nu mi-aduc aminte de jumatate din seara, a fost cea mai furmoasa noapte din ultimele luni...

A doua zi: Se trezeste si Mikey si incepe sa rada de fatza mea... si ma intreaba conspirativ daca mi-aduc aminte...ii spun ca nu si incepe sa rada si mai tare... Si in momentul acela imi revine un flash...un baietandru foarte inalt si care era foarte tandru...
Se trezesc si Monia si Vali...Monia avand si ea fata "de a doua zi" ...
Ma uit la ceas si imi dau seama ca este foarte tarziu si ca ar trebui sa plec spre Bucuresti... Ma doare capul...
Copiii imi povestesc cum au facut ei pe dadaca cu mine si m-au baby sit-at ca nu cumva tinarul inalt sa "profite" de o juna inocenta ca mine... Ne radem, ne povestim, schimbam impresii...si plec.
Am apucat sa insfac un suberek inainte sa ma urc in masina, o cafea si un iaurt de baut... si am plecat spre Constanta cu inima plina, multumita, linistita, cu un zambet larg la ideea ca in curand ma voi intoarce. Deci Traisca Vama, si dulcea delasare pe care ne-o ofera!