Vama...eterna Vama

Apuc abia acum, dupa o saptamana destul de agitata si in care a trebuit sa ma refac, sa "consemnez" revenirea mea in Vama dupa ce vara trecuta nu am avut parte de prea multe week-end-uri de destrabalare.
Cum am plecat: cu cateva saptamani inainte apucasem sa promit prietenei mele Monia ca ne petrecem week-end-ul 6-8 iunie in Vama "ca pe vremuri", cu "retete" (n.b. o combinatie letala de vodka cu suc de portocale), dans pe nisip, Boleroul la rasarit, shubereki, clatite mancate la botul calului...si tot ce inseamna Vama. Intre timp am fost anuntata lunea de dinaintea plecarii ca avem nunta in familie si ca sub nicio forma nu pot lipsi pentru ca "fac familionul de ras"... Ma aflam deci intr-o dilema: obligatiile de familie si cheful de distractie. Toata lumea ar zice, ce obligatii de familie??? nu te duci si gata...Eh, nu e chiar atat de simplu cand provii dintr-o familie de machedoni, unde traditia e traditie, familia e familie, si indiferent cat de mult ne injuram in restul timpului, la nunti, botezuri, inmormantari si alte evenimente culturale de acest gen, NU SE POATE LIPSI! (voi reveni cu un post ulterior despre cum a fost nunta, nu de alta dar se cere acest lucru, macar pentru impresia artistico-etnografico-sociologico-culturala...)
Si deci o sun pe Monia sa-i dau vestea cea trista si anume ca nu pot pleca, pentru ca simbata trebuie sa particip la momentul istoric in care vara-mea pe care n-am vazut-o in viatza mea si nu o cunosc isi pune pirostriile... Ma asteptam la tot felul de invective, si o morala despre cat de neserioasa sunt si ca e a nustiu cata oara cand ii fac faza asta si ii dau tzeapa...Cand colo, Monia, spirit practic prin excelenta, imi zice: Vino vineri seara si pleci simbata inapoi la Bucuresti ca sa ajungi la nunta. Si asa am facut!

Plecarea propriu-zisa: Vine si ziua de vineri, la birou cam trist si fara chef de munca...nu-mi statea gandul decat la seara pe care o s-o petrec pe plaja de la Mitocanu'. Stabilisem ca plecam pe la un 6.30 - 7 seara. Gasca era compusa din Monia, Vali (viitorul ei sot), Mickey (sotul unei alte prietene de-a noastra care era placata la Madrid pentru week-end) si eu... Mikey, nu mai fusese niciodata in Vama, si toata saptamana primise feed back-uri negative de la oameni pretiosi pentru care singura distractie posibil de conceput si politically corecta este Bamboo!!! (bleah!!!) Evident ca nu ne-am putut tine de program si am plecat pe la 9 din Bucuresti...dar asta era tot ca sa ne respectam vechile tabieturi de a ajunge in Vama pe la un 12 noaptea.

Cum a decurs seara: Pai... ca de obicei! Am ajuns intr-o vama destul de pustie, cu cativa oameni pierduti pe strada principala, doar cateva terase deschise... un peisaj oarecum dezolant... La suberek era inchis, la clatite de asemenea, hamsii nu am vazut... si a incoltit atunci teama, ca Vama nu mai e Vama...
Am parcat masina pe langa farmacie si ne-am indreptat spre Mitocanu' ... si... si... am patruns in "spiritul Vamei"... Aceasi terasa de ani de zile, aceasi muzica misto, aceleasi personaje pestritze, aceleasi pahare de plastic umplute cu amestecuri "miraculoase" care iti iau ca prin farmec orice problema si o transforma intr-o infinita si dulce nepasare... Si am inceput sa ne "incalzim" cu o retzeta... dupa care am inceput sa ne zbenguim pe ritm (sau mai putin pe el si mai mult in afara ritmului ;-)) am socializat cu vecinii de patratica de plaja care beau si ei si se dixtrau... Am regasit cunostiinte de Vama ...si am fost scapata de sub ochii protectori ai prietenilor si am fugit cu unu' la bar...
Dupa trei sau patru tequila, eram ca o floricica... Iubeam pe toata lumea, ma simteam ca si cum aveam din nou 18 ani si lumea era a mea.
Am facut poze cu un hipopotam sau elefant albastru! Am baut dintr-o cana de metal pe care o avea un baiat cu bereta de marinar in mana... M-am intalnit cu Dorian si l-am felicitat pentru proiectul muzical super misto pe care tocmai il ascultasem inainte de-a pleca in Vama, nu stiu ce a inteles el pentru ca ma indoiesc ca eram prea coerenta si nici nu mai mi-aduc aminte cand a disparut...
Si next thing...sunt in pat, imbracata ca in seara precedent, este lumina afara, telefonul meu suna, camera imi este necunoscuta...si ma doare capul foarte foarte tare...
Raspund cu greu la telefon: unul dintre nenumaratii mei veri care ma intraba daca vin la nunta si daca pot sa-l iau sipe el cu masina...ii spun ca sunt la mare, ca dorm si ca nu merg cu masina la nunta...si inchid...
Ma uit in jur, il vad pe Mikey care doarme pe canapea... si incet incet incep sa-mi aduc aminte aminte de seara pecedenta... IAR AM COMIS-O! Iar m-am pus in cap si am fost "ca o servitoare"... DAR CE BINE A FOST! CE FRUMOS A FOST! Chiar daca nu mi-aduc aminte de jumatate din seara, a fost cea mai furmoasa noapte din ultimele luni...

A doua zi: Se trezeste si Mikey si incepe sa rada de fatza mea... si ma intreaba conspirativ daca mi-aduc aminte...ii spun ca nu si incepe sa rada si mai tare... Si in momentul acela imi revine un flash...un baietandru foarte inalt si care era foarte tandru...
Se trezesc si Monia si Vali...Monia avand si ea fata "de a doua zi" ...
Ma uit la ceas si imi dau seama ca este foarte tarziu si ca ar trebui sa plec spre Bucuresti... Ma doare capul...
Copiii imi povestesc cum au facut ei pe dadaca cu mine si m-au baby sit-at ca nu cumva tinarul inalt sa "profite" de o juna inocenta ca mine... Ne radem, ne povestim, schimbam impresii...si plec.
Am apucat sa insfac un suberek inainte sa ma urc in masina, o cafea si un iaurt de baut... si am plecat spre Constanta cu inima plina, multumita, linistita, cu un zambet larg la ideea ca in curand ma voi intoarce. Deci Traisca Vama, si dulcea delasare pe care ne-o ofera!

Dans contemporan

WOW!!!!
M-am indragostit! Ieri inloc de ora de Pilates am decis sa mergem cu toate la cursul de "dans contemporan" al Bebelushei.
A fost cea mai relaxanta exprienta fizica de pana acum...Imi place dansul. Imi place sa ma misc (nu sunt eu cea mai cea...dar ma descurc), imi place sa ma uit la spectacole de balet si de dans de toate felurile.
Mi-am dorit foarte mult sa merg la dansuri de salon, dar asta a fost unul din numeroasele proiecte pe care n-am reusit sa-l duc la capat cu "my ex"...poate ca intr-o zi o sa fac si lucrul asta cu persoana potrivita...
Si iata ca am avut norocul sa descopar dansul contemporan...in care nu esti decat tu cu trairile tale cu corpul tau, cu mintea ta si cu inima...
Este un dans al feeling-urilor...Nu exista reguli, decat relaxare!
Nu stiu cand a trecut timpul, dar stiu ca sunt nerabdatoare sa mai am inca un astfel de curs.

Vine vara...hmm, de fapt a venit vara!

Inca n-am reusit sa ma hotarasc daca vara este anotimpul meu preferat... stat pana tarziu la terase pe malul lacului, mers la gratare, caldura, hainele lejere si racoroase din materiale vaporoase, piele bronzata (la altii, ca eu nu ma bronzez, ma ard...), corpuri dezgolite... si nu in ultimul rand marea in Vama Veche...
Chiar daca nu mai este ce era pe vremuri, Vama pastreaza pentru mine nostalgia noptilor petrecute la Ovidiu sau plimbarilor romantice pe plaja prin apa, betiile, povestile de dragoste de-o vara, gasca sau mai degraba gastile, caci au fost multe...in fiecare an alta...
Este primavara sezonul inceputurilor, sau mai degraba vara?
In ceea ce ma priveste, primavara asta a fost cam mohorata... Am realizat ca am o relatie pe care nu mi-o doresc si care nu mi se potriveste...La job am inceput sa cam dau kicks...Am intrerupt dieta, si m-am mai ingrasat cateva kilograme...Mi-am neglijat familia si o mare parte din prieteni...
Dar, iata ca incepand cu luna mai, toate lucrurile isi recapata locul lor, iar eu imi recapat controlul asupra propriei vieti...
Sunt din nou singura! M-am despartit de cel cu care mi-am impartit in ultimul an viata...Chiar mi-am impartit-o? Daca ma gandesc mai bine nu a existat intre noi o reala comuniune, locuiam impreuna, dar nu comunicam, nu aveam proiecte impreuna, nu ne impartaseam unul altuia visele, nu am reusit sa facem lucruri impreuna...poate ca a fost vina mea, sau poate ca n-a fost vina nimanui si asa trebuia sa fie...Oricum ma simt eliberata...Putin trista, dar cu orizonturile nelimitate si plina de forta necesara sa explorez din nou marea de posibilitati infinite ce se asterne in fata mea...
Si iata cum mi-am inceput "vara"...
Am plecat intr-un week-end la Paris cu buna mea prietena Cori. A fost cel mai intens moment pe care l-am trait dupa multa vreme in care simturile, sentimentele, gandurile imi erau amortite... Am facut planuri, am vizitiat locuri uitate de mine, am regasit farmecul plimbarilor pe malul Senei si agitatia boema a Cartierului Latin. Momentul in care am hotarat sa fac pace cu mine insami a fost cand dupa ce am vizitat Sacre-Coeur, ne-am asezat desculte in iarba de pe Butte Montmartre si ne-am "recules"...Cori a tras un pui de somn, iar eu am admirat forfota de turisti si localnici in timp ce mai citeam cate un sonet shakespeare-ian.
Am luat hotararea sa ma despart de cel cu care traiam, nu stiam inca cum o sa fac lucrul asta, dar nici n-a trebuit sa ma gandesc prea mult pentru ca la o saptamana dupa ce m-am intors de la Paris, ruptura s-a produs.
Am facut shopping-ul pe care mi l-am dorit si mi-am actualizat garderoba de vara...
Am citi o carte care mi-a mai dezvaluit lucruri pe care nu le stiam inca despre mine... Se numeste "Cele cinci limbaje ale iubirii" - Gary Chapman este autorul (o gasiti la editura Curtea Veche)... Este o carte pe care cred ca orice cuplu ar trebui sa o citeasca, sa o invete chiar pentru a-si asigura o relatie armonioasa, fericita si fara compromisuri majore...
M-am hotarat sa investesc putin timp in "dezvoltarea personala"...sa reiau cartile de PNL (programare neuro lingvistica), sa imi pun ordine in sentimente si in ganduri, sa inteleg unde am gresit in trecut si ce pot face de acum incolo sa-mi fie mai bine... sa citesc cat mai mult despre self-estime si interactiunea cu ceilalti, sa ma duc la psy... Nu pentru ca as fi nebuna, ci pentru ca am nevoie de "guidance" acesta fiind un domeniu cat de cat nou pentru mine...si oricat de bine crezi ca te-ai cunoaste, o privire obiectiva te scuteste de mari greseli...
Am decis sa profit de tot ceea ce imi va oferi aceasta vara si viatza in general si sa ma bucur de fiecare lucru, inloc sa regret si sa ma intristez ca lucrurile nu ies asa cum mi-am dorit...Aceasta este de fapt o decizie pe care am luat-o impreuna cu Cori in timp ce stateam in Le Marais in fata unui mojito delicios, aproape la fel de bun ca cel din El Patio (terasa din fata catedralei din Havana, Cuba).
Am inceput sa-mi planuiesc vacanta: in luna august voi pleca 10 zile sa cutreier Highlands! Va fi "merveilleux": castele, peisaje, whiskey...
Si pana atunci ma asteapta: o deschidere de mall...proiectul la care lucrez de 2 ani de zile si pe care il consider "my baby"; un week-end la Balchik; un week-end in care voi sari cu parasuta; o nunta in familie (nunta macedoneasca...i'm loving it!) si mai multe week-end-uri in Vama...

SO, LET ALL THE GOOD THINGS COME TO ME!

Ce longevitate au fluturasii din stomac...

Last night eu am aflat...
Am aflat ca oricat de puternice ar fi sentimentele, la un moment dat, daca nu sunt "alimentate" sau "intretinute", mor...dispar...si nu mai revin...
De doi ani de zile alerg dupa o fantasma... Alerg este putin spus, traversez oceane, tari, renunt la tot ce inseamna viata mea: cariera, prieteni, iubiti, potentiali soti, familie...pentru a-l vedea, pentru a fi cu el chiar si doar o clipa...
Aseara pentru prima oara am stat pe loc...nu am mai alergat...si a venit el...
Si?!!???!!!
Surpriza: toti fluturasii din stomac zburasera departe.
Nu am mai simtit FRISONUL...Nu am mai avut PALPITATII... Mi-e greu sa spun si ca aveam un "spleen" ... Probabil ca pentru prima data am vazut in el adevaratul personaj.
Unde disparuse misterul...promisiunile tacute de aventura...pasiunile ...incitarea... excitarea...
Lucrul de care am fugit toata viata (in toate domeniile, dar mai ales in relatiile sentimentale) ma prinsese din urma: ERAM INDIFERENTA!!!
Cum este posibil?
Iar acum sunt pusa in fata celei mai dureroase dileme si hotarari pe care trebuie s-o iau: sa renuntz la tine? Sa sper ca tot noianul de sentimente pe care le-am avut vor reveni?

Diamonds are forever

Am fost in seara asta la vernisajul expozitiei Tribut Magnificentei - A tribute to Magnificence la Muzeul de Arta. Este expozitia de bijuterii si microsculptura a celebrului Ilias Lalaounis. Pentru cine nu este familiarizat, bijuteriile Lalaounis sunt echivalentul grecesc al Cartier-ului... Au impodobit de-a lungul timpului frumuseti precum Liz Taylor, Jackie Onassis (Kennedy), regine si femei ca mine si ca voi...

Este uimitor cum motive traditionale antice se imbina cu materii si forme moderne. Expozitia este o calatorie de la Byzant la Roma si la Grecia antica, o descoperire a corpului omenesc prin prisma cerceilor sau colierelor, este o celebrare a dansului si a naturii...

In decursul a 45 de minute mi-am facut un stoc de "frumos" impresionant, sa imi ajunga pana la urmatoarea vizita la un muzeu, sau o gradina, sau o priveliste impresionanta...

L-am cunoscut pe Domnul Lalaounis, prezent pentru oficierea deschiderii expozitiei si am avut surprinderea sa intalnesc un batranel plin de viatza, modest si foarte amabil. M-a intrebat cu ce ma ocup, iar cand i-am spus ca sunt avocat a fost extraordinar de placut impresionat si mi-a marturisit ca daca a ajuns sa creeze atat de bine este pentru ca a terminat facultatea de drept... si i-am raspuns ca poate intr-o zi am sa ajung si eu sa creez atat de bine ca el...Acum as zice ca mai degraba intr-o alta viatza...

Expozitia dureaza pana pe 5 Iulie 2008 si chiar daca nu sunteti atrasi in mod normal de acest domeniu, merita sa faceti un detur de 30 de minute - o ora... nu veti regreta

Vis interzis minorilor

Aseara am visat ca ne epuizam corpurile... gandurile... sentimentele... pana tarziu in noapte.
Erai mai aprins ca niciodata, mai indraznet, mai pasional, mai altfel... sau poate doar trecerea timpului prafuise amintirea noptilor petrecute impreuna...
Si dimineata m-am trezit si nu erai langa mine...
Sau poate ca te-ai dus pana la baie...
Si totusi ai fost!

Nu am chef azi!

Dupa o perioada in care m-am simtit ca o albinutza...lejera, zumzaitoare, bucuroasa de venirea primaverii, fericita de noutatile di viatza mea sau de revenirile in viatza mea... duminica m-a pocnit ASTENIA!
Si n-am facut nimic altceva decat sa rasfoiesc niste reviste "de femei" cu accentul pe fashion si style, am rasfoit si cele 4 carti cumparate la repezeala de la Carturesti si am zacut....
Si a trecut toata ziua, iar eu n-am facut nimic altceva decat sa zac.
Nu pot nici macar sa spun ca m-am odihnit, pentru ca seara am picat din intamplare pe un film care m-a bulversat: Jeux d'enfants se numeste si este o poveste dureroasa de dragoste...dureroasa, dar superba, absoluta...
Si am plans... am plans pentru noi!
Si nici azi nu am avut chef de nimic, pana cand m-ai trezit din amorteala si am zambit si voi continua sa nu am chef de nimic pana cand vei veni...

Memories

Am revazut astazi, intamplator, o parte din pozele din Israel. Si mi-a venit sa postez una din aceste poze ca sa va dau idei de vacante...
N-am mai postat dinainte de plecarea in Austria si in mod normal ar fi trebuit sa pun poze cu zapada, ski, apres-ski, cabane tiroleze (sau tiroliene?!) si asa mai departe... Dar, uite ca avenit primavara deja, totul mirose a iarba incoltita si a promisiuni estivale...
Pana la aparitia prmelor raze caldutze de soare nu am realizat cat de dor imi este de plaja...de mare...de distractia de vara...de rochitze vaporoase...de sandale cu bretele fine...de pielea incinsa de soare ...
Iar vacanta in Israel mi-a oferit toate acestea. Great views, great food, great people, great shopping, great fun...great beach, gorgeous men... Israelienii chiar sunt barbati frumosi!
Uhhhh...
Apropos de israelieni, vorbeam ieri cu doua prietene despre ce parteneri /soti buni sunt israelienii si evreii in general...Da fetelor, dar trebuie sa fii si tu la randul tau evreica...iar asta nu prea se face in 24 de ore...decat daca te numesti stiti voi cum :-)
Sar de la una la alta...scriu asa cumma simt...parca as fi u fluturas caruia i se dezgheatza aripile si incepe sa zburde haotic...sa se dezamorteasca...
Gata, oficial a inceput primavara!

The Promissed Land...

Vine vacanta...cu trenu din Franta...

Maine plec in vacanta de ski in Austria...
Premisele sunt optimiste...gasca misto...zapada cata vrei...gazda sa speram ca simpatica...
Imi place starea de dinaintea unei plecari in vacanta... Este un amestec de nerabdare, de incertitudini, de nelinistite, de nervozitate, chiar iritabilitate...
Pe ultima suta de metrii inainte de plecare se aduna toate: de finalizat mici chestiuni pentru birou (altfel plec, dar gandul imi sta tot la ce aveam de facut si n-am facut, astfel ca nu ma pot bucura 100%), de facut ultimele cumparaturi (de exemplu vroiam sa-mi iau un bax de Kleenex-uri si n-am mai ajuns la Carrefour), de facut ultimele comisioane pentru familion, de luat masuri ca plantele si catelul sa nu moara de foame sete etc... si multe altele...
Colac peste pupaza in seara asta mai era si ziua unui prieten si deh, am fost desemnata sa-i cumpar si cadou (pentru ca eu eram cea mai libera dintre toti, vezi Doamne...).
In toata nebunia, am reusit sa ajung si la sala...Nu prea m-am focusat pe exercitii cred ca eram deja cucapul la sutele de kilometrii de partie p care ii voi parcurge...
Toata ideea este sa ma tin pe pozitii si sa nu mananc prostii pe-acolo
Cel mai tare moment al zilei: fiind in Plaza dupa ce am terminat cumparaturi si cadouri (i-am luat ceva si lui Alex...isi dorea de mult o cana Jamie Oliver) mi-am facut si eu cadou de la Starbucks un Caffe Mocha (expresso, cacao, lapte, frisca) la care am adaugat multa scortisoara si vanilie...un mic moft ca sa ma puna in mood de vacanta...
Este ora 1 aproape si am terminat de facut bagajele (sper ca n-am uitat nimic...)
Urmatorul post...peste 10 zile cu poze si impresii si tot ce trebuie...

Inca un blogger????

Ei, se pare ca DA!
Si de ce nu? In fond, si la urma urmei, mi-am plictisit destul familia, prietenii, colegii de birou, rudele indepartate, micul univers in care ma invart.
Sa mai afle si altii, despre ce fac, ce descopar, ce imi place, ce nu-mi place, ce manac, ce beau, cu ce ma imbrac, cu cine ma culc, cu cine ma scol, unde mai merg, cine imi place, cine nu-mi place, si asa mai departe...
Daca aveti suficienta rabdare sa stati prin preajma, veti descoperi si voi... alaturi de mine!